Nu plange!

Toamna…in tine, pe buzele tale,
in inima ta…
Rugina…doar fara culoare, doar fara stralucire…
Nu…nu plange! Pana si fluturii mor…
Nu…nu te simti tradat! Pana si dumnezeu a fost tradat de Lucifer…
Nu…nu incerca sa zbori! Pana si pasarile obosesc…

Ador toamna…
lacrimi uscate,
sentimente ce fac ranile sa se deschida
si manjesc frunzele cu sange…miros de amintiri nesterse…
Poate doar melancolie, poate doar petale rosii de trandifiri ofiliti,
poate doar lacrimi de inger…manjite in cadere de atmosfera…


Dar stii…eu am inteles…
nu plang pentru ca pana si fluturii mor,
nu ma simt tradata pentru ca nu sunt mai sus de dumnezeu…
nu incerc sa zbor…pana si pasarile obosesc...