Eu si atat!

In incaperea mica cu peretii rozalii
sunt eu…
In fata mea,
o statuie sculptata atent din fier…
Nu…nu din bronz,
nu… nu din aur,
nu…nu din marmura…
Dintr-un fier rece,
cu doi ochi goi si o silueta firava.
Fara suflet, seaca, scursa de viata…
fara luciu, cu pete de rugina in partea stanga a pieptului.
inexpresiva, zamislita de cineva doar ca sa fie.
nu ar putea niciodata prinde viata in adevaratul sens al cuvantului…
viata aceea plina, dinamica, vesela. Pur si simplu - VIATA
E prea departe de ea.
Intind incet mana spre
fierul devenit moale din partea stanga a pieptului
din cauza ruginii… ma gandeam sa il scobesc…
dar ma lovesc de rece, ma lovesc de sticla…

Stii…
in incaperea aceea mica
cu peretii rozalii…
eram eu…
In fata mea,
o oglinda…
Eram eu, oglinda
si atat!