vineri, 28 mai 2010

Mecanisme

Cad lacrimi pure, inghetate…ploaie din tremuratul ingerilor…
si oamenii trec pe strada , le calca in picioare(puritate si vise adormite…), nu se mai apleaca, nu le mai mangaie, nu mai admira calmitatea, splendoarea si miracolul ninsorii…
Vad ACEA lumina cum vedeau lumina si in anii trecuti, vad ACEL Craciun ce urma a veni ca pe o imbatranire…spirituala, morala, fizica…”- A mai trecut un an!”> ofteaza unii…
Ochi inchisi,
inimi ferecate,
suflete indoliate,
si totusi EXISTENTA!
Plina de…
mecanisme ruginite,
reflexe obsesive,
ticuri incontrolabile,
trupuri fara suflete,
inimi fara batai,
vene fara puls… peste tot la fel…
Fulgii de nea sunt mereu altii, mereu unici, pomul de iarna e mereu altul..toate se shimba numai noi ramanem la fel…batrani…nastem copii pe care uitam sa ii invatam sa traiasca…ii mecanizam…suntem fara auz, fara vaz, fara credinta, fara sentimente…
Afirmari fara intelegeri,
faceri fara simtiri,
viata fara seva…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu