Final

Se auzeau sunete de chitara dezacordata.
Nu era cantec, era zgomot.
Chitara nu plangea, urla.
Sunetele nu ma calmau, ma iritau.
Mana ta imi strangea mana
si iti simteam pielea aspra.
Auzeam din cand in cand
un “Te iubesc!” care parca astepta raspuns
dar limba mea se incapatana sa il articuleze.
Vedeam ochii tai mirati ce imi cautau privirea
dar ai mei au preferat sa clipeasca.
M-am ridicat, am plecat si am lasat in urma cei cativa ani
in care am tot ascultat chitare dezacordate.
Dar la inceput ele chiar cantau,
mainile tale erau fine si le incalzeau pe ale mele,
declaratiile tale meritau efortul buzelor mele de a le da un raspuns
si ochii mei ii cautau frecvent pe ai tai.

Atunci era inceput
Si plecarea mea a fost sfarsitul.